2. FURIA, apare atunci cand ne dam seama ca am pierdut pe cineva, dar nu putem intelege cum de s-a intamplat asta. "De ce eu?", "De ce mie?" Este momentul cand cautam vinovati pentru durerea pe care o simtim.
3. NEGOCIEREA, apare de obicei chiar inainte de pierdere. Atunci cand incercam sa negociem cu cei sau pentru cei pe care in cele din urma ii vom perde. Genul de negociere pe care oamenii il fac cu Dumnezeu, de exemplu, rugandu-se, implorand, oferind la schimb.
4. DEPRESIA, cand durerea ne coplestete si ne simtim neputinciosi in fata pierderii. Cel mai adesea apare frustrarea, neputinta, mila de sine, deplangand atat persoana pe care am pierdut-o cat si speranta, visele si planurile de viitor. Lipsa de autocontrol, senzatia de a privi fix in gol si chiar gandurile suicidale sunt caracteristicile acestei etape care este de obicei cea mai lunga si cu cele mai multe recidive.
5. ACCEPTAREA. Exista o diferenta intre resemnare si acceptare. Trebuie sa acceptam pierderea cu adevarat, nu doar sa o suportam mai usor. Persoana respectiva nu mai este si atat. Nu trebuie doar sa suferim mai putin ci sa acceptam ca nu este vina noastra, ca lucrurile astea se intampla, ca viata merge mai departe. De cele mai multe ori aceasta este etapa cea mai dificila, dar si cea mai inteleapta. Persoana nu mai este si noi nu putem face nimic pentru a o aduce inapoi. Tot ce putem face este sa mergem mai departe.
