journey from A to B

ma asez pe scaunul galben al statiei si ma uit la intesectia din departare daca nu apare de dupa colt. neavand ce face ii mai scrutez pe cei care asteapta ca si mine. in sfarsit apare. scheiss, sarai sovietic. ma scol incet chiar daca e departe. trebuie sami fac loc ca sa intru printre primii.


cu vreo 5 metri inainte de statie soferul scade din viteza, caut repede cu privirea la care usa sa urc, incercand sa numar cam cati coboara la fiecare din ele. as astepta la cea din fata, dar de regula se deschide doar pentru invalizii de gradul 4 si mame cu sugari.


o aleg pe cea din mijloc. inchid ochii si inghit praf. lumea coboara, eu astept. la cea din spate au coborat deja toti, si au intrat toti. imi sterg ochii de praf si vreau sa stranut. intru ultimul in troleu. am gasit doua scaune alaturate libere. din copilarie imi placea sa stau la geam. ma fac comod stiind ca am de mers ceva timp, imi fixez capul intors in stanga spre geam si imi i-au de-o grija.


ridurile si mainile ce au o piele vanjoasa si chinuita cu textura ca de elefant da impresie de vreo 25 de ani dar ceva imi spune ca realmente poate putin trecuta peste 20. imbracata nu cu prost gust ci cum se imbraca fetele de la tara, si deasupra salopeta de taxator. se apropie de mine, unghii ojate cu o culoare acida, iar dedesubt o fasiutza neagra, murdarie baneasca.


ii intind leul, il ia fara sa se uite in partea mea, apleaca capul ca sa si-l aranjeze in buzunarel si imi intinde tichetul uitandu-se iar undeva pe dealuri. face cativa pasi inapoi, isi stabileste picioarele putin mai larg de nivelul umerilor pentru siguranta si incepe sa faca ordine in bani: cei oficiali de-o parte, calimul in alta. cand totul e struna se tranteste in tronul de plastic al conductorului.


usile se inchid, urmatoarea-i a mea. nu am nici-un chef sa las scaunul care mi l-am facut mie atat de confortabil, cald si moale. ma gandesc poate sa mai fac un cerc. cam la jumate de distanta dintre statii ma pregatesc sa cobor. ma apropii de usa, schimband mainile, cea dreapta pe bara din dreapta si cea stanga pe bara din stanga, ca un gibon ce aluneca prin frunzis agatandu-se de crengi si liane.


intreb femeia din fata mea daca o sa coboare. nu-mi raspunde. nu m-a auzit. tusesc cu o semi-tusa pentru a-mi curati gatul de mucoasa ce s-a acumulat de tacere si iarasi intreb cu un ton mai ridicat. a dat din cap ca da.


sar din el si fredonez un blues pana acasa